“Grinch este un personaj mizantrop și irascibil cu spirit anti Crăciun. Un personaj amar și prost temperat, Grinch este simbolul celor care disprețuiesc sărbătoarea Crăciunului cu tot ce înseamnă ea: ornamente, colinde, suveniruri”. Definiția personajului diferă de la țară la țară. În România, un fel de „Grinch” conduce chiar Capitala.

În Capitala României plouă mocănește la final de noiembrie. Frunzele moarte umplu străzile și bulevardele. Din centru până la periferie bate un vânt ascuțit și rece care aduce tristețe și deznădejde pietonilor zgibuliți.
Peste doar 2 zile începe cea mai strălucitoare lună a anului, cea în care spiritului Crăciunului aduce tuturor, de secole, speranța, căldura în suflete și bucuria de a fi împreună cu cei dragi.

Cum va arăta Bucureștiul în luna cadourilor?

„Vom folosi decorațiunile pe care le avem deja și ne vom limita la ornamente pentru zona centrală a orașului. Pregătim și alte surprize de sărbători – tot cu cheltuieli reduse din partea Primăriei Capitalei, dar cu implicarea agenților economici privați. Revin cu detalii în zilele viitoare”.

Anunțul lui Nicușor Dan, la jumătatea lui noiembrie,  îmbrăca parcă veșmânt verde-stricat, de culoarea personajului fictiv de rupe sărbătorile. „Estetica” lui Grinch – a coborât între poluarea de la Aviatorilor și s-a întins până pe după Unirii. Detaliile promise nu au mai venit nici până în ziua de azi.
Despre Crăciun, sărbători, bucurie nu se vorbește deloc pe pagina se socializare a edilului.
Sute de oameni îi cer primarului să aducă lumina pe străzile orașului, pe lângă alte sute care cer apă caldă, căldură, rezolvarea problemelor din trafic, afaltarea străzilor.
În general, se refera la promisiuni de campanie neonorate.  Dar sunt și postaci care se încurcă în calcule, în încercarea de a spăla imaginea „Grinch-ului de București”.
Primarul tace: în bucata de alveolă de vizavi de Universitate – transformată în târg de Crăciun – se fac afaceri grase. Cu „sold out” în fiecare seară. Pe seama copiilor. Este singurul tărg de Crăciun din Europa la care se intră cu bilet.

Scălâmbăiala decorațiunilor
Bucureștiul arată aproape a doliu de când au început sărbătorile în regia lui Nicușor Dan.
Ornamentarea orașului este fix ca în campania electorală: cuvinte goale, fără spirit, fără căldură.
Câțiva copaci poartă aiurea beculețe chioare, aruncate printre crăci ca din întâmplare.
Oamenii ieșiți „să vadă luminițele” au rămas, mulți,  cu gura căscată: „Ceva mai sărac și de prost gust nu am văzut niciodată. Bătaie de joc!”, se plâng trecătorii.

La Aviatorilor nu e pic de filet de ornament, ba și câteva becuri din rețeaua de iluminat public pîlpâie a pieire.
Pe bulevard , în semiobscurul serii trec mașini și pietoni – același smog, același zgomot. Nimic în plus.
Peste parc, pe Kisselef, e un strop mai luminat – câțiva copaci de pe o latură sunt ca niște lanterne mari cărora li se termină bateria.
În Victoriei nu mai protestează nimeni, e întuneric.
Ca o gură neagră e și Calea Victoriei unde nici culoarea reclamelor de pe blocuri nu astâmpără fadul sărbătorilor din Capitală.
Pe Bulevardul Lascăr Catargiu situația e schimbată total: 44 de copaci, de la Victoriei la Romană sunt, cică, decorați. Oamenii lui Nicușor Dan ori n-au avut chef, ori au fost în mare grabă. Șiragurile ce trebuiau să aducă lumină de sarbătoare au fost azvârlite aiurea printre ramuri, ori înghesuite printre resturi de frunze.
Pe lângă o secție de Poliție e un pic mai luminat; dar de la girofaruri.
Statuia lui Lascăr Catargiu se uită urât la copacul din dreptul său: e unul pe care becurile primăriei îl scălambăie a bătaie de joc. Fostul prim-ministru al României abia se vede pe soclul său: trotuarele sunt în beznă.

Estetică de rural
Piața Romană este colorată cu cei patru îngeri de anul trecut. Mai în jos, pe Magheru e un fel de expozișție a inesteticului. Un copac poartă pe o parte șiragul de luminițe, al doilea nu are nimic, următorul și-a îngropat becurile înspre trunchi, iar ultimul e aproape gol. Pe el flutură doar jumătate de sac de plastic, tăiat fâșii. Enescu, spre Scala, zici că e rușinat. Nici nu privește spre copacii desfrunziți încărcați urât cu lumina galben-confuză. Vizavi e întuneric
“Dar aici de ce nu e nimic, mami?”. Fetița e ținută pe umeri de părinții ieșiți la un fel de “vânătoare de luminițe”. La fel ca și mulți alții. Trotuarele sunt pline, pe carosabil, traficul e la fel de aglomerat ca în fiecare zi. „Nu știu. Așa o fi”, vine răspunsul – „dar poate or aprinde mai târziu”.
La Universitate este epicentrul „decorațiunilor de sărbători” promise de edilul Nicușor Dan. Un șirag de becuri îi înconjoară, mai pe larg, pe Brătieni. Statuile par a se prăpădi de râs. Estetica locului rivalizează izbitor cu aranjamentele de la Cioceni, Glodeanu-Sărat, sau Parepa-Rușani. Doar că sunt decorațiuni mai puține.
Înspre Unirii vezi doar smog de poluare și nici magazinul Cocor nu mai scânteiază. Centrul Vechi este în același cenușiu, lucesc doar pietrele ieșite din pavajul „Istoricului”. Unirii este în umbră și negură, parcul are imaginea de altădată, de pe timpul lui Ceaușescu, când se „porționa” curentul electric. „Așa e și în case, tot ca pe vremea lui Ceaușescu. Cine să-l mai voteze pe ăsta”, se supără un moș care încearcă să scoată ceva mărunțiș cu vioara la gura de metrou.

Sold out pe banii copiilor
Târgul de Crăciun e pe stilul lui „Grinch” – nimic ce să aducă a sărbătoare, totul e o afacere. Și merge bine „biznisul”: oamenii cumpără pentru cei mici până se afișează foi pe care e scris „sold out”. Bilete nu poți să iei on line în ziua evenimentului, așa că „Grinch” se alege cu doi lei în plus. Cozile sunt atât de înghesuite, că SARS-Cov 2-ul parcă urlă a bucurie. Pe alveolă s-au tras tot felul de furgoane, în special cu d’ale gurii. „Iar luăm poșirca asta?” se aude în spatele rândului ce vălurește în fața unei „căruțe” cu vin fiert. Opt lei paharul. La Bubble Waffle, unul pazeste coada, să nu se mai așeze nimeni. „S-a terminat materia primă”, zice tânărul. Se scapă și spune că taxa a fost de 3.000  de euro. Nu se știe dacă e taxă „albă” sau „neagră”. E cert doar că „organizatorul lucrează pe comision”. Unul de vinde brânză topită pe pâine, cu accent de Clotilde Armand, spune că a fost o selecție corectă. Lumea e nemulțumită, copiii sunt apasati de multime.
“Sărbători triste, într-un oraș trist. Noi, tot la coadă” spune un tânăr printre dinți. “ Mai mișcă-te tati, să nu îngheți până intrăm”, îi strigâ băiețelului blond de câțiva ani cu mânuși roșii.