Sfântul Ştefan diaconul este sărbătorit azi, 27 decembrie, de creştinii romano- catolici, anglicani, reformaţi, evanghelici şi unitarieni pe 26 decembrie, iar de către cei ortodocşi şi greco-catolici pe 27 decembrie, acesta fiind primul sfânt comun al celor două biserici, Catolică şi Ortodoxă, după Marea Schismă.

Peste 400.000 de romani își celebrează, duminică, onomastica de sărbatoarea Sfantului Apostol, Întâiul Mucenic si Arhidiacon Ștefan, în cea de-a treia zi a Crăciunului. Dintre cei peste 400.000 de romani aniversați, peste 300.000 sunt bărbați, iar peste 100.000 sunt femei, potrivit statisticilor.

Conform Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, precum și datorită credinței sale profunde și puterii sale de a săvârși minuni și semne, Sfântul Ștefan a fost numit și arhidiacon.

Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ștefan a intrat rapid în atenția fariseilor, care erau nemulțumiți de faptul că el predica public învățăturile lui Isus din Nazaret. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în fața Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu. Întrebat de același Caiafa care îl judecase pe Iisus cum răspunde acuzării, Sfântul Ștefan a ținut o lungă cuvântare, acuzându-i, la rândul său, pe cei ce îi doreau pieirea: “Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

El a fost dus în afara cetății, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir – primul ucis pentru că mărturisise credința în Iisus. Urmând exemplul acestuia, în clipa morții el cere iertare pentru cei ce îl ucid. Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, convertit ulterior la creștinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.

Mormântul Sfântului Ștefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurențiu (d. 258) în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.

Numele lui este de origine greacă – Stephanos, şi înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununaţi învingătorii). La noi, formele curente au fost şi sunt Ştefan şi Ştefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănică, Făniţă, Fana, Fănica, iar uneori, sub influenţa străină – Fanny. Destul de des se folosesc şi diminutivele Ştefănel sau Ştefăniţă, mai rar Ştef(i). Mai recent a apărut şi forma feminină Ştefanela, care pare să fi prins mai bine decât “vechea” Ştefanida – numele unei muceniţe trecute în calendar.

Există credinţa că Sfântul Ștefan îi ajută pe bolnavi şi pe cei care se judecă de multă vreme, dar şi că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.