Mărţişorul, element de patrimoniu cultural imaterial, a fost înscris de UNESCO, în anul 2017, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității”. Dosarul de includere a Mărțișorului pe lista UNESCO a fost depus de România alături de Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova, țări în care există această tradiţie a primăverii.
Mărțișorul este simbolul primăverii și o sărbătoare în sine cu tradiție la români. Potrivit tradiției populare, Mărțișorul e un calendar simbolic reprezentat de un șnur bicolor, care adună zilele, săptămânile și lunile anului în două anotimpuri, iarnă și vară, făcut cadou la l martie, ziua Dochiei, străvechi început de an agrar.
Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecționate în timpul iernii și se purtau doar după 1 martie. Mărțișoarele erau atunci pietricele albe și roșii înșirate pe o ață și se purtau la gât. Culoarea roșie, dată de foc, sânge și soare, simboliza viața, deci femeia, iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, era specifică înțelepciunii bărbatului. Șnurul mărțișorului reprezintă, prin urmare, împletirea armonioasă a celor două.
După unele tradiții, firul Mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia toarce firul primăvara, la nașterea anului agrar.
În tradiţa populară, mărţişorul avea și are rolul unui talisman magic, menit să-l apere pe cel care-l purta. Firul era agăţat în crengile unui pom fructifer sau se păstra la icoană. Prin magia împletirii armonioase a celor două fire ce simbolizau unitatea contrariilor, se credea că aduce sănatate şi pază de boli.
Etnologul Doina Işfănoni argumentează că: “Mărţişorul se poartă în zilele Babei Dochia, între 1 şi 9 martie. Este format dintr-o bijuterie mică sau un mic simbol al primăverii, însoţit de două fire de mătase alb cu roşu, împletite. Tot credinţa populară spune că această perioadă este cea mai capricioasă din tot anul. Luna martie era considerată un mod de prevestire a viitorului, o serie întreagă de activităţi de bun augur. Pentru om, pentru mediu, pentru toate vietăţile din gospodărie”.
Informaţiile etnografice susţin că momentul în care mărtişorul se purta legat la mână sau agăţat la gât era decis de apariţia pe cer a Lunii Noi, în cursul lunii martie.
Alături de semnificaţia calendaristică amintită mai sus, mărţişorul era făcut cadou şi pentru asigurarea sănătăţii, belşugului şi păstrarea frumuseţii de-a lungul anului. Durata purtării mărţişorului varia în funcţie de zona etnografică: până la Măcinici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau până la înfloritul pomilor fructiferi, a viţei-de-vie, a măceşilor, a trandafirilor.
Deși nu se cunoaște cu exactitate de când datează acest obicei al Mărțișorului, din străbuni se știe că prima zi a primăverii își are originea în credințele și practicile agrare din vechime.
În trecut, mărțișorul se dăruia în prima zi a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor, fete și băieți deopotrivă.
Se spune că mărțișoarele sunt purtătoare de noroc și fericire. Sunt formate dintr-o fundiță roșu cu alb, roșul semnificând iarna, iar albul — primăvara. De fapt, șnurul reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. La această fundiță se adaugă alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coșar sau inimă Mărțișorul este purtat pe haină, la vedere, sau legat la mână, timp de câteva zile, începând cu 1 martie. În trecut, se purta până când se arătau semnele de biruință ale primăverii: se auzea cucul cântând, înfloreau cireșii, veneau berzele sau rândunelele. Atunci, mărțișorul era atârnat de crengile pomilor înfloriți sau de un trandafir, ca să aducă noroc, ori era aruncat în direcția de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele și dă-mi albetele”.
Vă dorim să aveți o primăvară frumoasă și 1 martie cu noroc!
