Prin slujbele ținute, biserica ne aduce aminte de patimile Mântuitorului, ce a fost scuipat, batjocorit și răstignit între doi tâlhari, motiv pentru care această zi neagră este cunoscută și ca Vinerea Patimilor.

Vinerea Mare se mai numeşte şi Vinerea Seacă, pentru că femeile în vârstă de la sat ţineau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafură de la biserică.

În Vinerea Mare, în mijlocul bisericii, se scoate Sfântul Epitaf, pânza care are pe ea chipul Mântuitorului. Credincioşii trec pe sub acest epitaf până în după-amiaza zilei de sâmbătă.

Profundă zi de doliu, tăcere și meditație, Vinerea Mare, sau Vinerea Patimilor, așa cum mai este cunoscută această zi, este cinstită în mod tradițional prin participarea la Prohodul Domnului, slujbă ce se ține în toate bisericile creștine în această seară.

Superstiţii în Vinerea Mare (Vinerea Patimilor):

În zorii zilei, casa se afumă cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, pentru ca gânganiile și lighioanele să nu se apropie de ea;

Dacă plouă în Vinerea Mare va fi un an bun și mănos, iar în cazul în care nu plouă, anul nu va fi unul roditor;

Dacă te scufunzi în Vinerea Mare în apă rece de trei ori, vei fi sănătos tot anul;

Femeile nu umplu borș în această ziua, ca nu cumva să se scalde în el Necuratul;

Femeile nu coc în Vinerea Mare cozonaci, pâine, sau orice altceva, de teamă să nu ardă mâinile Maicii Domnului;

În Vinerea Mare femeile nu cos, ca nu cumva să orbească;

Femeile nu torc, nu țes și nu spală, pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri.