Denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) provine de la numele proorocului Ieremia, prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 1 mai (în slava veche Eremin inseamna “Ziua lui Eremia”).
Armindenul se serbează pentru rodul pământului, şi se spune că e bine ca în această dimineaţă oamenii să se spele cu rouă pentru sănătate. Oamenii obisnuiau în trecut sã punã de Armindeni la portile caselor câte o frunzã verde de salcie, stejar sau fag. Obiceiul îsi are originea într-o legendă potrivit cãreia evreii care au vrut sã îl prindă pe Iisus noaptea i-au însemnat casa cu o rămurică verde.

Când soldatii au venit să îl ia, au găsit la toate casele rămurele. Se spune că, de Armindeni, “lucrurile se leagă” și că ramura de la poartă trebuie pusă și în cuptorul în care se coace pâinea din grâul cel nou.

„Ziua de Arminden” sau „Ziua Pelinului” se sărbătoreşte în Transilvania, Banat, Bucovina şi Moldova la 1 mai, în Ţara Lăpuşului de Rusalii, în Muntenia şi Oltenia pe 23 aprilie, de Sângiorz.

Azi e și Duminica Tomii

Dintre toţi apostolii, singurul Toma nu credea în Învierea Sa. Drept urmare, Iisus l-a îndemnat să-i atingă semnele rămase pe corp de pe urma cuielor care i-au străpuns carnea. După acel moment, Apostolul Toma Îl mărturisește fără nicio îndoială pe Iisus Hristos ca Domn și Dumnezeu, potrivit crestinortodox.ro. 

În această zi, în biserici s-a săvârșit slujba Utreniei. Oamenii aduc ouă roșii și colaci pentru a fi sfinţite. Există credinţa că, după sfinţire, acestea trebuie aşezate în coșuri, alături de lumânări aprinse și lăsate să plutească pe cursul unor ape curgătoare, pentru a ajunge la sufletele morților. Credincioșii spun că, astfel, ofrandele aduse îi vor elibera pe cei plecați dintre noi de o parte din păcate, pentru a umbla prin locurile în care doresc.

Tot de Duminica Tomii, credincioșii își plâng morții pe la morminte, după care întind mese în cimitir sau lângă biserică, în aer liber.

Duminica Tomii: Obiceiuri și tradiții

Potrivit superstițiilor acestor zile, oamenii pot sta, astfel, la masă, alături de sufletele dragi ale celor care au plecat, cinstind împreună Învierea lui Iisus. În credința populară, astfel de obiceiuri sunt musai a fi respectate pentru sănătate și viaţă lungă.

În această zi de sărbătoare, nu se fac treburi în casă sau la câmp. Nu se spală, nu se coase, nu se face curat. Nu este bine să te cerți sau să spui vorbe de ocară și nu trebuie să vorbești de rău de cei decedați.

De asemenea, în această zi sunt cinstiți și morții. În Banat, femeile obișnuiesc să pună diferite pachete cu pomeni pe ape curgătoare, iar copiii împletesc coșuri din nuiele, în care sunt așezate ouă roșii. După terminarea slujbei, oamenii merg în cimitire, pentru a participa la o altă slujbă, cea de comemorare a celor plecați în „lumea blajinilor”, de unde vine și ziua de Paștele Blajinilor.

În Banat, femeile dau pomeni pe ape curate, curgătoare, pentru slobozirea sufletelor răposaților. Bătrânele caselor înroșesc ouăle în ajunul sărbătorii, iar copiii adună ramuri fragede de alun sau de salcie, din care împletesc mici coșulețe.

Cine este Apostolul Toma

Despre Toma, unul din cei doisprezece apostoli, evangheliile ne oferă puține date. Numele său apare înainte de plecarea lui Iisus în Betania și la Cina cea de Taină. După înălțarea la cer a Domnului, Sfântul Toma a propovăduit creștinismul în India, unde moare ca martir, ucis de suliță. Tradus în ebraică, numele lui Toma înseamnă „geamănul”.

Imediat după Înviere, Hristos se arată apostolilor, intrând prin ușile încuiate (de frica iudeilor) și rostind binecuvântarea: „Pace vouă!” Din rândurile lor lipsea însă unul: Toma.

Aceștia îi spun la întoarcere despre arătarea lui Hristos, dar acesta nu crede, conștient fiind de posibilitatea unor vedenii: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”. De aici și proveniența „expresiei ”consacrate: „Ești ca Toma Necredinciosul”

Toma credea în Învierea lui Hristos, dar nu credea că s-a arătat apostolilor. O săptămână Toma trăiește chinurile unei cumplite îndoieli. După opt zile, Iisus Hristos revine, arătându-se din nou, în același mod. Înainte chiar de a-i spune ceva Toma, Domnul îl îndeamnă: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios”. Potrivit crestinortodox.ro, Toma nu pune, practic, mâna pe rănile lui Hristos, pentru că este cucerit de arătarea Lui și cade în genunchi. În lipsa cuvintelor, rostește doar atât: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

În această duminică este rânduit să se citească în cadrul Sfintei Liturghii pericopa evanghelică de la Ioan din capitolul 20, versetele 19-31