Trenuri moderne, super-rapide și confortabile care se deplasează între fiecare oraș important din Uniunea Europeană, oferind o alternativă fiabilă, confortabilă și durabilă la călătoria cu avionul…Un plan european ambițios, care s-a conturat de curând.
Este vorba despre o viziune a liderilor industriei feroviare din Lyon, Franța, conturată pe 29 iunie, pe fondul planurilor europene ambițioase de a dubla utilizarea feroviară de mare viteză până în 2030 și de a tripla rețeaua feroviară actuală până în 2050, arată o analiză publicată de CNN Travel.
Numai o extindere masivă – și accelerată – a rețelei de mare viteză poate atinge aceste obiective extrem de ambițioase, dar sunt acestea o propunere realistă și accesibilă? Spre deosebire de multe părți ale lumii, Europa are deja mii de kilometri de cale ferată dedicată de mare viteză. TGV-urile de renume mondial din Franța, ICE din Germania și AVE din Spania au transformat călătoriile cu trenul în ultimii 40 de ani, dar rămân în mare parte concentrate pe piețele interne.
Construirea de linii peste granițele internaționale, chiar și în cadrul Uniunii Europene, creează tensiuni asupra cine plătește pentru ce, cum sunt alocate contractele, standarde și reglementări naționale contradictorii și o serie de alte obstacole. De zeci de ani proiectele dificile au fost pasate în UE până când acestea devin problema altcuiva.
Chiar și acolo unde s-au construit linii internaționale de mare viteză – adesea cu costuri enorme – loialitatea națională, birocrația înăbușitoare și tarifele mari de acces împiedică unele rute să-și atingă potențialul. Alții, cum ar fi Paris-Londra prin Tunelul Mânecii și Paris-Bruxelles-Amsterdam/Köln, au mai mult succes, dar ar putea – și ar trebui – să convertească mai mulți pasageri care circulă în mod obișnuit cu avionul pe distanțe scurte.
Acum, un corp de organizații europene s-a angajat la un nou studiu care evidențiază numeroasele beneficii ale unei rețele feroviare extinse de mare viteză care conectează capitalele naționale și marile orașe.
Printre acestea se numără Comisia Europeană, Comunitatea Căilor Ferate Europene, Industria Europeană de Aprovizionare Feroviară și ALLRAIL, care reprezintă căile ferate nedeținute de stat. Cel mai important, grupul va stabili cum să construiască zeci de mii de kilometri de linii noi și cum o transformare radicală a rețelei feroviare a continentului poate ajuta UE să își atingă obiectivul „Green Deal”, de neutralitate la carbon, până în 2050.
Alberto Mazzola, directorul executiv al Comunităţii Căilor Ferate Europene, a declarat pentru CNN Travel că grupul a dorit un „masterplan” care să arate beneficiile socio-economice ale legăturilor de mare viteză între marile oraşe ale continentului.
„Deși până acum s-au realizat multe, Paris-Lyon, Milano-Roma, Barcelona-Madrid sau Berlin-München, sunt povești naționale de succes pentru transportul feroviar. Este nevoie de mult mai mult dacă obiectivele ambițioase ale Acordului verde european și Smart și Strategia de mobilitate durabilă trebuie îndeplinită”, a spus el.
Pe de altă parte, „Dacă o construim, unde ar trebui să meargă această rețea feroviară?”. Acolo se va duce prima rundă a bătăliei. Ajungerea la un acord asupra rutelor pe care să le prioritizeze, care orașe vor beneficia (și care vor rata) va provoca discuții uriașe între interesele concurente.
În timp ce unii oficiali UE au salutat propunerile drept viitorul călătoriilor durabile în Europa, cu condiția ca operatorii să o facă eficientă și rentabilă, alții au fost mai precauți.
„Până când nu voi vedea proiecte concrete reale, comenzi de material rulant și orare, îmi voi rezerva dreptul să fiu sceptic”, spune Jon Worth, un militant pentru transportul feroviar transfrontalier. „Din păcate, am auzit totul înainte și sună ca și cum căile ferate promit din nou. Experiența ne spune că nu pot livra acest tip de rețea în intervalele de timp pe care le sugerează”, adaugă Worth.
Cu toate acestea, Franța, Spania și Italia au rețele feroviare de mare viteză bine stabilite care leagă cele mai mari orașe ale lor, plus mai multe linii planificate sau în construcție.
Mai mult decât orice altă țară până în prezent, Franța a investit în noi legături cu vecinii săi, construind rute internaționale către Belgia, Marea Britanie, Germania și Spania. Ruta Lyon-Torino aflată acum în construcție, controversată din cauza impactului asupra mediului și a întrebărilor legate de probitatea financiară, va adăuga o legătură rapidă sub Alpii Savoia între al doilea oraș al Franței și orașele industriale din nordul Italiei.
Acum, în afara Uniunii Europene, Regatul Unit – sau mai precis Londra – rămâne conectat la rețeaua europeană prin Tunelul Mânecii, dar, din păcate, nu va exista nicio legătură fizică între linia High Speed 2, construită acum cu 118 de miliarde de dolari (88 de miliarde de lire sterline), și linia feroviară din Canalul Mânecii.
Aflata în centrul Europei, împărțind granițele cu alte nouă națiuni, Germania va juca un rol major în orice rețea pan-europeană.
