Sâmbăta Morților este foarte importantă pentru credincioșii creștin-ortodocși, deoarece această zi este dedicată pomenirii celor trecuți în neființă. În prima sâmbătă din luna noiembrie, oamenii duc la biserică colivă, vin și prescuri. Aceste bucate sunt sfințite, iar apoi date de pomană pentru sufletul morților.
Moșii de Toamnă pică întotdeauna sâmbăta, deoarece trupul lui Iisus Hristos a fost înmormântat într-o zi de sâmbătă. Tocmai de aceea Biserica Ortodoxă a ales această zi să fie dedicată pomenii celor care nu mai sunt printre noi.
Conform tradiției populare, în Sâmbăta Morților, creștinii merg la biserică cu vin, colivă și prescuri pentru a le sfinți. Apoi, acestea sunt date de pomană pentru sufletul celor trecuți în neființă. Din pachete nu trebuie să lipsească colacul și prosopul.
Pe lângă aceste bucate, credincioșii împart și diferite alimente care i-au plăcut celui pomenit în timpul vieții pe pământ. Potrivit credinței populare, bucatele date de pomană trebuie să fie însoțite și de o lumânare aprinsă. În ziua praznicului nu se lucrează ogoarele. Tot în Sâmbăta Morților, gospodinele nu spală, nu calcă și nu cos haine. Se spune că persoanele care face aceste lucruri vor avea parte de greutăți și necazuri.
De asemenea, gospodinele trebuie să măture, deoarece se spune că astfel vor ridica praful în ochii celor decedați. Nici să arunce gunoiul gunoiul nu este bine, pentru că astfel va ajunge în mâncarea celor trecuți în neființă. O vorbă din bătrâni spune că, în noaptea de Moși nu e bine să mergi singur pe stradă, deoarece sufletele celor decedați se întorc la morminte.
Conform rânduielilor bisericești, odată cu începutul Postului Nașterii Domnului nu se mai fac nunți și botezuri. Abia după Anul Nou se mai pot organiza astfel de evenimente, adică după data de 6 ianuarie.
Obiceiul de a face rugăciuni de mijlocire pentru cei adormiți este menționat la Sfinții Părinți și scriitorii bisericești din secolul al II-lea, la Sfântul Ignatie al Antiohiei, la Tertulian, Sfântul Ciprian al Cartaginei. Începând cu secolul al IV-lea, menționările devin tot mai numeroase, iar printre cei mai importanți Sfinți Părinți din acea vreme care vorbesc despre pomenirea morților este Sfântul Ioan Gură de Aur, potrivit
basilica.ro.
„Să le dăm lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii și prinoase, căci aceasta le aduce ușurare, mare câștig și folos. Într-adevăr, nu s-au legiuit acestea în zadar și la întâmplare și nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fără rost de preaînțelepții ucenici ai Domnului, ca preotul să facă pomenire la înfricoșătoarele Taine de cei în credință adormiți”, îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur.
