La nivel internațional astăzi este marcată „Ziua Internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor”. În anul 2000, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a stabilit prin Rezoluția nr. A/RES/54/134, ca data de 25 Noiembrie să fie Ziua internațională pentru eliminarea violenței asupra femeilor.
Prin Rezoluția amintită, Adunarea Generală a Națiunilor Unite invită guvernele, agențiile Națiunilor Unite, organizațiile internaționale și neguvernamentale să organizeze evenimente în această zi pentru a atrage atenția publicului asupra problemei violenței împotriva femeilor.
De asemenea, începând cu anul 1991 a fost lansată campania internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și fetelor care marchează seria celor 16 zile de activism împotriva violenței asupra femeilor și care se derulează, în fiecare an, în perioada 25 noiembrie (Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor) – 10 decembrie (Ziua Internațională a Drepturilor Omului – adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului).
Activiştii pentru drepturile femeii au sărbătorit, începând din 1981, ziua de 25 noiembrie ca Zi împotriva violenţei femeilor. Această dată comemorează asasinarea, în 1961, a celor trei surori Mirabal, activiste din Republica Dominicană. În cadrul celei de-a IV-a Conferinţe Mondiale a Femeilor din 1995, ONU a recunoscut faptul că violenţa asupra femeilor este un obstacol pentru atingerea egalităţii, a dezvoltării şi a păcii şi aduce atingeri drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
La 7 februarie 2000, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 54/134, a stabilit oficial data de 25 noiembrie drept Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor. Cu acest prilej, Organizaţia Naţiunilor Unite a invitat guvernele, organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale să organizeze activităţi menite să trezească conştiinţa publică în faţa acestor probleme.
În prezent, una dintre cele mai răspândite, persistente şi devastatoare încălcări ale drepturilor omului, şi anume violenţa împotriva femeilor şi fetelor, rămâne în mare parte neraportată din cauza impunităţii, tăcerii, stigmatului şi ruşinii din jurul acesteia. În termeni generali, se manifestă în forme fizic şi psihologice, şi cuprinde: violenţa partenerului (bătaie, abuz psihologic, viol marital, omor); violenţă şi hărţuire (violuri, abuzuri, căsătorie forţată, hărţuire stradală, urmărire, hărţuire cibernetică); traficul de fiinţe umane (sclavie, exploatare sexuală).
Declaraţia privind eliminarea violenţei împotriva femeilor adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 20 decembrie 1993, prin rezoluţia 48/104, defineşte drept violenţă împotriva femeilor „orice act de violenţă care are ca rezultat sau este posibil să producă vătămări sau suferinţe fizice sau psihologice femeilor, inclusiv ameninţări cu astfel de acte, constrângere sau privare arbitrară de libertate, indiferent dacă apar în viaţa publică sau în cea privată”.
