Dacă nu știați, termenul Revelion provine din franceză. Cele mai vechi documente care se referă la ”reveillon” ca fiind o masă nocturnă datează din secolul 16 și era vorba despre o masă festivă care se ținea până la ora 2 sau 3 și se referea în primă fază la masa de Crăciun!
Din Franța provine termenul Réveillon și numele vine de la réveil care înseamnaă trezire în franceză, pentru că participanții trebuiau să stea treji până dimineață când masa copioasă se termina. Ziua de 1 ianuarie a fost declarată zi liberă legală în anul 1810, iar termenul Reveilon a fost folosit începând cu secolul 18 în Franța pentru o masă îmbelșugată a nobililor în noaptea Anului Nou.
Mai pe larg, data de 1 ianuarie a fost stabilită pentru prima dată ca început de an din punct de vedere religios în anul 1691 de către Papa Inocenţiu al XII-lea. Ulterior, expresia „Réveillon“ a fost extinsă în Franţa la toate mesele luate seara târziu sau noaptea şi a fost ataşat petrecerii din noaptea de Anul Nou. Mai exact, cuvântul marca o cină luată la miezul nopţii, cu ocazia unei sărbători.
Dacă e să ne ducem mai înapoi în timp, cele mai vechi informații despre un festin lung la final de an și început de nou an sunt de pe vremea Imperiului Roman, după ce Iulius Caesar a stabilit că anul nou va începe la 1 ianuarie, și nu la 1 martie ca până atunci. La câteva zile după marea sărbătoare a Saturnaliilor urma sărbătoarea denumită a sigiliilor, iar venirea anului nou era celebrată prin ospețe lungi cu foart multe feluri de mâncare.
Revelionul la români
Revelionul este descris de Ion Ghinoiu – secretar științific al Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, ca fiind ”sărbătoarea nocturnă dedicată celui mai vechi zeu al omenirii, Anul, personificare a Soarelui. Anul vechi ”moare” la miezul nopții de Revelion și cel Nou se ”naște” imediat după acel moment. Zeul An moare și apoi renaște în noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie.
”Mai mult de un mileniu, până la jumătatea secolului al 19-lea, românii au celebrat Anul Nou în ziua de Crăciun. Sărbătoarea Anului Nou, după ce a fost despărțită de sărbătoarea creștină a Nașterii Domnului și mutată pe data de 1 ianuarie, pe locul unde romanii celebrau în Antichitate calendele lui ianuarie, s-a numit Crăciunul Mic, Îngroparea Crăciunului, Îngroparea Anului, și în final, Revelion”, scrie Ion Ghinoiu.
Obiceiul „Revelionului occidental” a fost preluat în România la sfârşitul secolului al XIX-lea și începutul secolului 20 de către copiii boierilor aflaţi la studii în străinătate. Regele Carol I organiza un mare bal de 1 ianuarie la palat unde puteau fi și peste 2.000 de invitați, după moda petrecerilor de Anul Nou din Occident, dar înainte de 1900 nu sunt informații că ar fi fost folosit numele de Revelion, potrivit hotnews.ro. Potrivit aceleiași surse, prima petrecere grandioasă de Revelion a fost organizată la finele anului 1903, în Ploieşti, de către prefectul Luca Elefterescu în clădirea cunoscută în zilele noastre ca Muzeul Ceasului.
Revelionul se mai organiza la începutul secolului 20 în special în Bucureşti, în familiile aristocratice. Pe atunci, termenul de revellion a fost adaptat într-un mod cu totul original: petrecerea de ”bulion”. „În ziua de 27 decembrie 1903, bunicul meu s-a pomenit acasă cu Iancu, omul de încredere al lui Luca Elefterescu. – Dom’ Miai, vrea dom’ dipotat ca vineri să te înfăţişezi la dânsul cu tot ce-ţi trebuie… – Da, ce – se miră cofetarul – doar nu-l cheamă Vasile ? – Nu-l cheamă, da se face foc dacă nu te duci. Are un chef mare, de Anul Nou… Îi zice petrecerea de bulion, moda franţuzească“, menţiona istoricul ploieştean Paul D. Popescu, citat de Adevărul.ro.
Cofetarii au lucrat atunci aproape zece ore pentru cele şase torturi cu creme şi glazuri diferite, precum şi pentru numeroase tăvi cu baclavale, bezele, cornuleţe cu miere şi multe alte dulciuri. Luca Elefterescu a fost avocat, petrolist, om de afaceri şi prefect de Prahova, iar în acel moment era deputat.
Tot în perioada interbelică au devenit o modă în România petrecerea sărbătorilor în staţiunile montane.
Cât privește Revelionul în comunism, lumea petrecea la restaurante, dar cel mai adesea acasă, în fața televizorului. Fiind binecunoscute programele speciale de Revelion ale Televiziunii Române. În 1957, TVR a produs primul Revelion televizat din istoria sa. Petrecerea la care erau invitaţi artiştii cei mai cunoscuţi ai vremii s-a desfăşurat într-un studio improvizat de pe strada Moliere. Pe atunci, TVR avea un singur car de reportaj şi 150 de angajaţi. Cleo Stieber, una dintre primele crainice ale TVR, a deschis atunci programul pentru Revelionul 1957 cu mesajul: „Cu prilejul Anului Nou, vă urăm «La mulţi ani!». Permiteţi-ne să vă oferim în dar un program din cântecele şi jocurile noastre româneşti. Ridicăm paharul în sănătatea voastră! Pentru pacea şi fericirea noastră, a tuturor!”. Au cântat atunci Mihaela Cotaru, Luigi Ionescu şi Orchestra de Estradă a Radiodifuziunii Române, dirijată de Sile Dinicu.
În anii 70 televizorul a devenit tot mai important fiindcă programul de Revelion era printre cele mai așteptate din an datorită numeroaselor scenete cu actori mari. Foarte populare erau și reluările cu ”Dacă doriți să revedeți..” pe 1 și 2 ianuarie. Cel mai nepopular moment era discursul de Anul Nou al lui Nicolae Ceaușescu, cam cu 15 -20 de minute înainte de a se trece în Noul An.
