Există colinde vechi, de tradiție, colinde moderne sau adaptări ale unor colinde occidentale. Puțini știu însă că printre zecile de colinde pe care ne-am obișnuit să le auzim an de an de Sărbătoarea Nașterii Domnului există și unul scris de poetul național Mihai Eminescu.

Colindele sunt cele care ne vestesc Nașterea Domnului și se spune despre ele că reprezintă un mesaj de la Dumnezeu. Care trebuie să răsune în casele românilor dinainte de Crăciun și până la Revelion. În anul 1933, ziarul Universul publica în ediţia sa de Craciun un colind inedit.

Printre zecile de caiete ale lui Mihai Eminescu, dăruite Academiei Romane de criticul Titu Maiorescu, se găseşte unul de 343 de file, înregistrat în Sala manuscriselor. Fila 203 a acestui caiet cuprinde un colind de Crăciun, singurul scris de Mihai Eminescu și care a fost publicat de ziarul „Universul”.

Poezia-colind de Crăciun trebuia să aibă șapte strofe cu rime încrucișate. Din ultimele trei strofe însă, Eminescu nu a așternut întregi decât anumite versuri, prin urmare ziarul „Universul” publica doar primele patru strofe finalizate.
Iată-le:

Colinde, colinde
E vremea colindelor
Căci gheaţa se’ntinde
Asemeni oglinzilor.

Si tremură brazii
Mişcând rămurelele
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele

Se bucur copii
Copiii şi fetele
De dragul Mariei
Și își peptenă pletele…

De dragul Mariii
Ş’a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului…

Aceste strofe au apărut, sub titlul „Colinde, colinde” în ediţia postumelor eminesciene din 1902.