Pe 27 decembrie este pomenit Sfântul Ştefan, din seminţia lui Avraam (Fapte 7, 2). Sfântul Ştefan diaconul este sărbătorit de creştinii romano- catolici, anglicani, reformaţi, evanghelici şi unitarieni pe 26 decembrie, iar de către cei ortodocşi şi greco-catolici pe 27 decembrie, acesta fiind primul sfânt comun al celor două biserici, Catolică şi Ortodoxă, după Marea Schismă.

Sfântul era unul din cei 70 de ucenici ai lui Iisus şi este cel dintâi care a văzut cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Ştefan îl urma pretutindeni pe Hristos şi a asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ştefan a fost numit Arhidiacon. Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul a intrat în atenţia fariseilor, care erau nemulţumiţi de faptul că el predica public învăţăturile lui Iisus.

În Sinedriu, Sfântul Ştefan a ţinut o cuvântare, în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeţi şi că iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furioşi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Martiriul Sfântului Ştefan a avut loc în valea lui Iosafat. Sfântul s-a arătat un apărător al credinţei adevărate în ceea ce îl priveşte pe Iisus, mărturisind că El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri pentru mântuirea noastra. A fost acuzat că a adus blasfemie lui Moise şi lui Dumnezeu.

Numele lui este de origine greacă

Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ştefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeţi şi că iudeii sunt vinovaţi pentru uciderea Lui. Furioşi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. După ce L-a văzut pe Mântuitor stând de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine şi pentru cei care îl omorau: „Doamne nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfântului Ştefan a fost în valea lui Iosafat.

Având în vedere că în vremea aceea cei care erau ucişi cu pietre nu puteau fi înmormântaţi în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului a fost pus în mormântul unui creştin. Moaştele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o întreită viziune. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul său scria „chiliel”, care în limba ebraică înseamnă „cunună”, pentru că într-adevar el a luat, cel dintâi dintre creştini, cununa muceniciei.

Numele lui este de origine greacă – Stephanos, şi înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununaţi învingătorii). La noi, formele curente au fost şi sunt Ştefan şi Ştefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănică, Făniţă, Fana, Fănica, iar uneori, sub influenţa străină – Fanny. Destul de des se folosesc şi diminutivele Ştefănel sau Ştefăniţă, mai rar Ştef(i). Mai recent a apărut şi forma feminină Ştefanela, care pare să fi prins mai bine decât “vechea” Ştefanida – numele unei muceniţe trecută în calendar.

Pentru sporul casei

„Nu există obiceiuri speciale pentru ziua Sfântului Ştefan, dar ţăranii – ca şi orăşenii – o ţin. Sunt mulţi cei care poartă numele Sfântului şi de aceea îl respectă ca pe un sfânt patron”, scria Irina Nicolau în „Ghidul sărbătorilor româneşti”. O veche tradiție spune că de ziua Sfântului Ștefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfățișează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.

În tradiție se mai spune că pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine că în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă. În această zi, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ștefan. În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ștefan, care au formă rotundă și sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac.

Unse cu miere, aceste painici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan. După ce se sfințesc de către preot, la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.