În fiecare an, pe 6 ianuarie, biserica creșțin-ortodoxă sărbătorește botezul Domnului, sau Boboteaza, zi care marchează și sfârșitul Sărbătorilor de iarnă. De obicei, în această perioadă ar trebui să fie foarte frig, ger chiar – un ger care să justifice expresia „gerul Bobotezei”. Se pare însă că anul acesta vremea este ca de primăvară de Bobotează.
Boboteaza (Botezul Domnului) este una dintre cele mai importante sărbători ale anului deoarece pe 6 ianuarie se sfinţesc toate apele.
În greceşte, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi. În ziua de 6 ianuarie preoţii cufundă de trei ori crucea în apă, deoarece în acea zi s-a arătat Sfânta Treime, sau o aruncă în apă şi câţiva tineri se iau la întrecere pentru a aduce crucea.Se spune că apele rămân sfinţite timp de două până la şase săptămâni, timp în care nu se spală rufe în apa curgătoare. Cu apa sfinţită se stropesc vitele şi nutreţul lor, apoi fiecare gospodar bea câte puţin pe nemâncate pentru a-şi curăţi şi sfinţi sufletul. În popor se spune că până la Bobotează expiră termenul de peţire a fetelor. Perioada de la Ajunul Crăciunului până la Ajunul Bobotezei este plină de vrăji de dragoste şi ghicit premarital.
În noaptea de Bobotează fetele numără parii de la gard, scot diferite obiecte de sub farfurii, pun câteva fire de busuioc sub perne pentru a-şi visa alesul, ghicesc în oglindă, răscolesc în focul din vatră pentru a ieşi scântei şi apoi spun: „Cum sar scânteile din jăratic, aşa să scânteie şi inima lui; şi nu înteţesc focul, ci inteţesc inima lui!”. În Munţii Apuseni şi în Bucovina, de Bobotează există obiceiul ca fetele şi flăcăii să ia tăciuni aprinşi pe care îi duc pe un tăpşan şi fac un foc mare, apoi sar peste el şi joacă în jurul lui.
Conform tradiţiei, agheasma de la Bobotează se păstrează lângă icoane, iar până pe 14 ianuarie se bea câte o înghiţitură, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate şi după rugaciune, iar apoi se stropeşte întreaga casă, pentru sfinţirea ei. Apa sfinţită se păstrează tot timpul anului şi se stropeşte casa în toate cele patru puncte cardinale, pentru îndepărtarea forţelor raului. În popor se crede că cerul se deschide de Bobotează şi animalele pot vorbi între ele. Conform unei vechi legende româneşti, lupii – consideraţi singurele vietăţi care văd diavolii, sfâşie demonii, sărind astfel în ajutorul oamenilor.
În Bucureştii de altădată, acest moment al Bobotezei era surprins prin ritualul aruncării sfintei cruci în apa Dâmboviţei, conform obiceiului din vremurile voievodale.
