Greu de crezut că un poet de o asemenea sensibilitate a reuşit să surprindă extrem de fidel realităţile economice ale vremurilor sale. Mai mult, a identificat cauze şi a propus soluţii pentru multe dintre problemele României. De exemplu, era adeptul unei dezvoltări lente, fără arderea etapelor şi considera că acestea sunt elemente esenţiale pentru păstrarea unei minime independenţe naţionale în faţa asaltului capitalului străin.„Temele economice pe care le abordează nu sunt deloc cunoscute și vreau să spun că are niște articole cu care pe mine m-a surprins, pentru că înțelege fenomenul economic”, spune consultantul în management Valentin Ionescu. „M-a surprins, de pildă, un articol publicat în 1880 în Timpul, despre balanța comercială. El tratează în acest articol două aspecte. În primul rând, export-importul și soldul negativ pe care România îl avea la vremea respectivă și aspecte de deficit bugetar”.Potrivit economiștilor de azi, sigur că Mihai Eminescu a și greșit de multe ori pentru că era de partea curentului conservator, înțelegea mai greu cum funcționează băncile, sau cum circulă banii. Totuși, articolele economice ale lui Mihai Eminescu, cele mai multe, sunt actuale și astăzi. El a înțeles un lucru esențial pe care astăzi mulți nu-l pricep: că între bani și muncă este o relație directă și de neclintit: productivitatea. El spunea cam așa: se înmulțește munca, se înmulțesc și banii; scade munca, trebuie să scadă și banii. Atât de simplu, atât de sugestiv.Condiţia de geniu al lui Mihai Eminescu reiese şi din faptul că analizele sale îţi arată clar că, din punct de vedere economic, nu există nici o schimbare faţă de acum aproape un secol şi jumătate. Poate doar dacă ne referim la vocabularul folosit.

Că a înțeles sau nu cum stau lucrurile cu băncile, un lucru este sigur: Eminescu vorbea încă de acum 150 de ani despre necesitatea ca leul să aibă acoperire în rezerva de aur a țării și ca inflația să fie ținută sub control.Eminescu avea încă de pe atunci soluțiile pregătite pentru ca lucrurile să o ia pe un făgaș bun la noi în țară: simplificarea şi ieftinirea aparatului de stat, diminuarea impozitelor și sprijinirea sectorului agricol.
Şi poate dacă Mihai Eminescu ar fi mai mult citit decât citat, lucrurile ar sta şi altfel.

MIHAI EMINESCU – fragmente de analiză economică

„Fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate. Celui care n-are nimic şi nu ştie să se apuce de nici un meşteşug dă-i toate libertăţile posibile, tot rob e, robul nevoilor lui, robul celui dintâi care ţine o bucată de pâine în mână. Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă şi fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei, a pierdut cineva”.„Un pas pe care-l face deputatul în cameră, o prostie care o zice, costă pe ţară bani şi banul e muncă. Un şir, scris de un ajutor de primar la sat, costă bani şi banul e muncă. O prelegere rea, ţinută la universitate, costă bani şi banul e muncă”.

SOLUŢII PENTRU DEZVOLTAREA ROMÂNIEI– dezvoltarea lentă, fără arderea etapelor
– antrenarea populaţiei la muncă eficientă şi practicarea unor politici (fiscale, monetare, de credit, industrială) adecvate
– munca, condiţie hotărâtoare de dezvoltare
– descurajarea activităţilor speculative
– susţinerea industriei şi agriculturii
Sursă: Mihai EminescuSFATURI PENTRU POLITICIENI
– ieftinirea aparatului de stat
– diminuarea impozitelor
– sprijinirea sectorului agricol
Sursă: Mihai Eminescu