Data de 5 ianuarie reprezintă ziua în care ortodocşii se pregătesc pentru sărbătoarea Bobotezei din 6 ianuarie, când au loc slujbe speciale de sfinţire a apelor. Ajunul Bobotezei este presărat, în tradiţia populară, de o serie de datini şi superstiţii.
Ajunul Bobotezei face parte din categoria posturilor de o zi din anul bisericesc, alături de Înălţarea Sfintei Cruci prăznuită la 14 septembrie şi de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul de la 29 august.
În tradiţia ortodoxă, Ajunul Bobotezei este zi de post, şi se spune că cel care va posti în această zi va avea noroc tot anul.
În tradiţia populară sărbătorile creştine s-au împletit întotdeauna cu o serie de obiceiuri şi credinţe care au mai mult sau mai puţin rădăcini în semnificaţia acelor sărbători. În lumea satului însă, sărbătorile au o strânsă legătură cu recolta şi cu vremea de peste an. Astfel, se spune că, dacă în ajunul Bobotezei este brumă pe pomi, atunci anul va fi rodnic pentru acei copaci.
„Boboteaza este ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în calendarul creştin de celebrarea Botezului Domnului. Este dedicată purificării mediului înconjurător, în special a apelor, de forţele malefice. Sărbătoarea cuprinde motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: local se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se soroceşte vremea şi belşugul holdelor în noul an, se deschide cerul şi vorbesc animalele“, spun etnologii de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Ialomiţa.
Există credinţa potrivit căreia dacă în dimineaţa de Ajunul Bobotezei pomii sunt încărcaţi cu promoroacă vor avea rod bogat. De Ajun nu sunt admise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut, nici măcar jăratic, potrivit B1 TV.
În Ajunul Bobotezei, în ziua de Bobotează, de Sfântul Ioan Botezătorul şi opt zile după aceea, nu se spală rufe, pentru că apele sunt sfinţite. Superstiţia cel mai des întâlnită este cea care spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul.
