Inflația a reprezentat o provocare majoră în ultimii doi ani nu numai pentru România, iar una dintre prioritățile Guvernului a fost să adopte măsuri capabile să limiteze impactul acesteia asupra cetățenilor. Principiul de bază este că, în momentele complicate, solidaritatea reprezintă singurul răspuns eficient.
Reglementările guvernamentale în domeniul energiei și alimentelor au prevenit o criză socială și economică majoră, asigurând stabilitate într-un context plin de incertitudini și, ceea ce este cel mai important, au asigurat recuperarea puterii de cumpărare erodată de crizele succesive și suprapuse (pandemie, criza energetică, inflație, război).
Aceste reglementări nu doar că au menținut prețurile sub control, dar au fost și un act de solidaritate față de cei mai vulnerabili dintre români. Fără aceste măsuri, impactul negativ asupra veniturilor ar fi fost foarte puternic, iar revenirea ar fi putut fi măsurată în ani (la ultima criza, cea din 2010, a fost nevoie de 5 ani pentru revenire).
Mai mult decât atât, s-a reușit nu numai inversarea trendului de dinamică inflaționistă, dar și protejarea puterii de cumpărare a cetățenilor și companiilor într-un context extrem de complicat.
Datele economice, confirmate din surse independente precum studiul realizat de Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung, arată că măsurile promovate la nivel guvernamental pentru a pune capăt creșterilor speculative ale prețurilor la energie și alimente au protejat cu adevărat puterea de cumpărare a românilor. În lipsa acestor măsuri, o familie obișnuită din România ar fi fost nevoită să cheltuie cu 3.000 euro mai mult pe an. Iar cine nu și-ar fi permis această sumă ar fi fost nevoit să își reducă cheltuielile și să suporte o depreciere a nivelului de trai. Este o lecție de care ar trebui să țină seama toți cei care au acuzat intervenția statului pentru a opri aceste două surse care alimentau inflația din România.
Prin măsurile adoptate, s-a reușit nu numai evitarea pierderii a circa 3.000 de euro pentru fiecare familie, ci și redresarea puterii de cumpărare a fiecărei familii cu aproximativ 1000 de euro în plus, protejându-le astfel economiile și nivelul de trai.
Daca ne uităm la nivelul creșterii reale a salariului mediu sau la nivelul atins de pensia medie în date anualizate, vom observa că cele afirmate mai sus sunt fundamentate de datele puse la dispoziție nu numai de Institutul Național de Statistică, dar și de către celelalte instituții abilitate în realizarea de studii și evaluări privind nivelul de trai din România.
Este important să înțelegem impactul real al acestor măsuri. Plafonarea prețurilor la energie și alimente a redus costurile lunare și a permis familiilor să respire ușurate, știind că pot face față cheltuielilor necesare traiului de zi cu zi. Aceasta nu este doar o victorie pe termen scurt, ci și o bază pentru stabilitatea economică viitoare. Stabilitatea economică și prosperitatea unei țări nu se poate clădi pe un popor sărac.
Într-o lume plină de incertitudini, România a demonstrat că poate proteja interesele cetățenilor săi. Este o constatare, nu o laudă. Este o constatare a unei noi abordări și anume o acțiune responsabilă și solidară, în detrimentul vechilor modele austere prezentate în anii 2010 care nu țineau cont de om, ci de “piață”, pe principiul „salvați capitalul, omul poate aștepta”.
Este important de subliniat că România nu a acționat izolat. Măsurile de reglementare a prețurilor au fost aliniate la strategiile adoptate la nivel european. Aceasta demonstrează că abordarea noastră a fost una corectă și în consens cu practicile internaționale.
