Sfântul Haralambie este prăznuit anual pe data de 10 februarie. A fost unul dintre cei mai mari făcători de minuni și tămăduitori de boli grave.

Sfantul Mucenic Haralambie a fost Episcop al Magnesiei (Asia Mică) şi cel mai longeviv sfânt creştin. Părinţii Sfântului Mucenic Haralambie au fost botezaţi de Sfântul Apostol Ioan, iar despre bunicii săi se spune că ar fi fost botezaţi chiar de către Sfântul Ioan Botezătorul.

La porunca împăratului roman Septimius Severus (193–211), a fost martirizat pentru că îşi mărturisise credinţa în Hristos, înfruntându-l pe împărat şi o încreştinase chiar pe fica acestuia, Galina, şi pe toţi curtenii ei. Sfântul de 113 ani a fost torturat prin jupuirea pielii şi prin ruperea cărnii cu cârlige de fier. În timpul supliciului Sfântul le-a spus celor care îl persecutau:

„Vă mulţumesc, fraţilor, că mi-aţi reînnoit sufletul care doreşte să se unească cu veşnicia!”

A rezistat tuturor torturilor şi a săvârşit şi alte minuni, precum învierea unui tânăr sau izgonirea demonilor. Sfântul a murit înainte de a fi executat prin tăierea capului, după ce L-a văzut pe Mântuitor şi pe sfinţii Săi. Astfel şi-a dat duhul, la 10 februarie 202, unul dintre cei mai veneraţi martiri ai Bisericii creştine de la începutul secolului al III-lea.

Se mai spune că Sfantul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu ca bolile să nu se apropie de oamenii care postesc de ziua sa. O legendă din Bucovina spune că Sfantul Haralambie a suferit foarte mult în timpul vieţii. De aceea, înainte să moară, Dumnezeu i-a spus să îşi aleagă o răsplată. Sfântul i-a întrebat pe oameni ce ar trebui să ceară, iar ei l-au rugat să ceară ciuma, care făcea pe atunci multe victime. Dumnezeu i-a dăruit atunci ciuma (boala), iar Sfantul Haralambie a legat-o cu un lanţ – icoanele îl înfăţişează ţinând ciuma în lanţ.

Sfântul Haralambie are putere asupra bolilor şi a morţii, e considerat Tămăduitor al bolnavilor, ocrotitor al copiilor şi familiilor, un Mare Sfânt şi Grabnic Ajutător.

Moaştele sale făcătoare de minuni, au fost încredinţate comunităţii creştine din Antiohia, de Galina – fiica Sfântului, iar apoi au fost duse la Constantinopol. De acolo, după practica sfântă, s-au împărţit şi s-au dăruit diferitelor Biserici din lumea întreagă.

Sfântului Mucenic Haralambie, apărătorul de ciumă, îi sunt închinate în ţara noastră mai multe biserici, ca urmare a evlaviei oamenilor faţă de el şi ca o consecinţă a marilor epidemii care au înfricoşat Ţările Române de mai multe ori în istoria lor. În Bucureşti, Galaţi, Iaşi, Turnu Măgurele există sfinte lăcaşuri cu hramul Sfântului Haralambie. În ceea ce priveşte moaştele, avem, de asemenea, părticele atât în Capitală, cât şi în alte biserici din România. Considerat și vindecător al ciumei, Sfântul Haralambie este prăznuit şi la biserica spitalului leprozeriei din Tichileşti, Tulcea.

Istoria consemnează că românii au cerut ajutorul Sfântului în situații grele precum  „ciuma lui Caragea“, din 1813, dar și foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, la 1795. Lupta românilor împotriva ciumei a avut un sprijinitor în Sfântul Haralambie , despre care se credea că „ţine ciumile de păr şi le duce unde vrea dânsul”

În iconografia ortodoxă greacă, Sfântul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar în cea rusă sub chip de ierarh.