Pentru orice francez, ziua de 14 iulie are o semnificaţie deosebită, cu o puternică încărcătură emoţională. Fiind vorba despre Revoluţia Franceză, de la 1789 încoace, se poate spune că ziua de 14 iulie a însemnat sfârşitul a ceea ce s-a numit „Vechiul Regim” şi, totodată, începutul unei noi ere.
14 iulie a devenit apoi ziua naţională a Franţei, sărbătorită cu entuziasm şi patriotism în fiecare an.
Ziua Națională a Franței este celebrată vineri în România la Centrul Național de Instruire Întrunită „Getica” din Cincu. Ceremonia la care vor participa militari belgieni, francezi și români, are loc începând cu ora 11.00, în prezența locțiitorului comandantului Grupului de Luptă NATO în România, colonelul Houaille.
Ziua de 14 iulie din acest an nu va avea parte în Franța de tradiţionalul discurs al preşedintelui Emmanuel Macron.
Prim-ministrul indian Narendra Modi este invitatul de onoare la tradiționala paradă militară de Ziua Naţională a Franţei. Parisul şi New Delhi sărbătoresc, anul acesta, a 25-a aniversare a parteneriatului lor strategic.
Un punct de atracţie al paradei militare din acest an: elevi de la 5 licee militare africane (Benin, Gabon, Guineea, Madagascar, Coasta de Fildeş, Senagal şi Congo Brazaville) se vor alătura rezidenţilor din şcolile militare franceze. În faţa asistenţei vor defila tunurile Caesar şi vehiculele blindate AMX10-RC oferite Kievului. 130.000 de poliţişti şi jandarmi sunt mobilizaţi pentru a preveni noi violenţe, după cele care au urmat morţii lui Nahel, ucis de un poliţist din Nanterre. Din cauza recentelor violenţe, o serie de comune au decis să anuleze tradiţionalul foc de artificii ca şi balul pompierilor. În capitală, focul de artificii este totuşi menţinut, și ca de obicei va fi tras de la Turnul Eiffel, precedat fiind de un uriaş concert simfonic pe Champ-de-Mars.
Semnificația zilei de 14 iulie pentru Franța
Ziua de 14 iulie are o semnificatie deosebită pentru francezi, după ce în 1789 populația Parisului a luat cu asalt vechea fortăreață a Bastiliei, devenită închisoare regală și considerată un simbol al absolutismului.
Pe larg, la 14 iulie 1789, revoluționarii parizieni au luat cu asalt unul dintre cele mai mari simboluri ale absolutismului monarhic, Bastilia. În anul următor la aceeași dată, la sărbătoarea reconcilierii și unității francezilor, regele Ludovic al XVI-lea a jurat credință legii și Națiunii. Astfel, celebra frază „Liberté, égalité, fraternité” a devenit deviza Republicii Franceze, iar din aceasta s-au inspirat multe democrații occidentale mai apoi.
Ca urmare a acestui eveniment, 14 iulie a devenit Ziua Franței sau „Sărbătoarea Federației”, așa cum a fost atunci numită, și a fost sărbătorită pentru primă dată pe 14 iulie 1790, când Franța a devenit, pentru scurtă vreme, monarhie constituțională. Acesta a reprezentat singurul moment dintr-o perioadă de 90 de ani în care căderea Bastiliei a fost aminitită public.
Timp de aproape un secol, ziua de 14 iulie nu a fost luată în seamă. A devenit cu adevărat sărbătoare națională abia în 1880, sub a Treia Republică. La acea vreme, această sărbătoare trebuia să construiască o nouă imagine națională, în jurul simbolului republican. Pe 21 mai 1880, Benjamin Raspail a propus un proiect de lege în urma căruia Republica Franceză urma să adopte ca sărbătoare națională ziua de 14 iulie. Legea, semnată de 64 de deputați, a fost votată în unanimitate de Adunarea Națională pe 8 iunie și de Senat pe 29 iunie, fiind promulgată pe 6 iulie 1880.
În 1880, ministrul de Interne francez s-a asigurat că această zi va fi sărbătorită cu mare fast. O paradă militară a avut loc pe hipodromul Longchamp, unde au fost prezenți 300.000 de spectatori. La paradă a participat și presedintele Jules Grevy. Parada militară, inspirată de parada gărzii federale din 1790, are loc și astăzi de ziua națională.
De-a lungul timpului, în ziua de 14 iulie se formase o tradiție pentru președinții țării să acorde grațieri colective deținutilor din penitenciare. În fiecare an, aproximativ 3.000 de persoane beneficiau de clemența șefilor statului. Tot în această zi, cetățenilor de rând le erau anulate amenzile de parcare. Odată cu venirea la putere a lui Nicolas Sarkozy, în 2007, această tradiție a luat sfârșit, președintele francez refuzând să urmeze exemplul predecesorilor săi.
Sub președinția lui Francois Mitterrand, ziua de 14 iulie 1989 a fost un punct culminant al celebrării a două secole de la Revoluția franceză. Mulți șefi de stat străini au putut atunci să participe la ceremonii, mai ales la „La Marseillaise”, un spectacol de Jean-Paul Goude.
În 1994, soldații germani de la Eurocorps au participat la parada de pe Champs-Elysees, ca un semn de reconciliere. Odată cu alegerea președintelui Jacques Chirac s-a format tradiția ca tinerii din toată Franța și militarii să fie invitați la recepția de la Palatul Elysee, care are loc după paradă. Această sărbătoare cunoaşte an de an un mare succes. La Paris are loc tradiţionala defilare militară pe Champs-Elysées, pregătită în amănunt. De asemenea, seara şi noaptea, oraşul este puternic iluminat şi se aprind artificii multicolore. În 1989 s-a sărbătorit bicentenarul Revoluţiei franceze (200 de ani), la care au asistat personalităţi din întreaga lume.
Deşi steagul tricolor (roşu, alb şi albastru) reprezintă Franţa, personajul feminin Marianne a rămas un simbol al Franţei, al Revoluţiei şi al republicii. Este vorba despre o tânără, care poartă o bonetă frigiană pe cap, iar numele său provine din numele compus Marie-Anne, foarte răspândit în secolul al XVIII-lea. Personajul este reprezentat pe monedele franceze şi pe mărcile poştale, ca un simbol al Republicii.
Şi cocoşul galic este un străvechi simbol al spiritului francez, existând încă din antichitate (gallus, în latină, înseamnă şi gal şi cocoş). A fost reluat în secolul al XVI-lea şi – mai ales – după Revoluţia de la 1789. Cocoşul apare pe o monedă de aur franceză bătută în 1899, este întâlnit chiar şi ca emblemă sportivă pe echipamentul naţionalei Franţei.
