Pentru orice francez, ziua de 14 iulie are o semnificaţie deosebită, cu o puternică încărcătură emoţională. Fiind vorba despre Revoluţia Franceză, de la 1789 încoace, se poate spune că ziua de 14 iulie a însemnat sfârşitul a ceea ce s-a numit „Vechiul Regim” şi, totodată, începutul unei noi ere.
14 iulie a devenit apoi ziua naţională a Franţei, sărbătorită cu entuziasm şi patriotism în fiecare an.
Celebra paradă militară de 14 iulie este deschisă anul acesta la ora 10, ora Franței, ca de obicei, pe cel mai mare bulevard din lume, Champs Elysées. La 10h15 este dat onorul președintelui republicii de două regimente de infanterie de la Garda Republicană și vor fi primiți prim-ministra Elisabeth Borne, ministrul Armatelor Sébastien Lecornu și șeful de stat-major, amiralul Jean-Philippe Rolland. Defilarea avioanelor va începe la ora 10h34 iar 9 minute mai târziu, militarii celor 9 state invitate, printre care se află și România, vor deschide defilarea terestră. Ucraina și Europa de Est vor fi celebrate de ziua națională a Franței, prin intermediul acestei parade militare de 14 iulie – dar și, bineînțeles, militarii francezi prezenți în România, ca parte integrantă a trupelor NATO. Iar seara, la Turnul Eiffel, va avea loc concertul simfonic realizat de Orchestra Națională a Franței –condusă de Cristian Măcelaru și bineînțeles se va cânta și Marseilleza.
„Să dăm mai departe flacăra”
Aceasta este tema ediției din 2022 și are o triplă semnificație: cea a legăturii dintre armată și stat dar se referă și la flacăra Rezistenței franceze pe care o reprezenta foarte bine Hubert Germain, eroul care a luptat pentru eliberarea Franței de sub ocupația Germaniei naziste începând cu 1940 și care s-a stins din viață, în 2021, la vârsta de 101 de ani. Şi, nu în ultimul rând, este vorba și de flacăra olimpică, cea care, se află deja la Paris până la Jocurile Olimpice din 2024 ce se vor derula în capitala Franței, potrivit RFI România.De altfel, militari ce au obținut medalii olimpice participă, de asemenea, la defilarea de pe Champs Elysées de anul acesta.În total, sunt undeva la 6.300 de persoane care vor defila, în total, anul acesta, dintre care 5.000 se vor regăsi pe Champs Elysées. Cea mai tânără persoană are doar 17 ani și numai ce și-a încheiat pregătirea la Marina Națională.
Spectacolul mobilizează 64 de avioane, o dronă, 25 de elicopetere, 200 de cai și cam tot atâtea vehicule militare. Sunt prezente și 14 unități ale marinei, care, aniversează 400 de ani de existență. Vor fi prezenți și reprezentanți ai Comandamentului operațiunilor speciale, care, aniversează 30 de ani de existență. Iar unitatea de Transmisii, celebrează 80 de ani.Iar tot cu această ocazie, Franța va prezenta noile echipamente ale armatei franceze. Vor defila, pentru prima dată, pe Champs Elysées, vehicule blindate de recunoaștere și luptă Jaguar dar și blindate Griffon. Iar vechiul elicopter Alouette, va zbura, pentru ultima dată pe cerul parizian, după ce s-a aflat în serviciul armatei franceze pe toate continentele planetei. Mai spunem și că, pentru prima dată, vor defila pe Champs Elysées jandarmi care anchetează atacuri informatice, un domeniu în care infracțiunile au explodat.Acest comandament a fost înființat de doar 9 luni iar el grupează 7.500 de anchetatori pe întreg teritoriul Franței. Deja, s-a ocupat de 2.500 de proceduri judiciare. Spectacolul se va încheia în muzică – un cântec a fost special conceput pentru această ocazie. Se numește Franța și va fi interpretat de Candice Parise.
Semnificația zilei de 14 iulie pentru Franța
Ziua de 14 iulie are o semnificatie deosebită pentru francezi, după ce în 1789 populația Parisului a luat cu asalt vechea fortăreață a Bastiliei, devenită închisoare regală și considerată un simbol al absolutismului.
Pe larg, la 14 iulie 1789, revoluționarii parizieni au luat cu asalt unul dintre cele mai mari simboluri ale absolutismului monarhic, Bastilia. În anul următor la aceeași dată, la sărbătoarea reconcilierii și unității francezilor, regele Ludovic al XVI-lea a jurat credință legii și Națiunii. Astfel, celebra frază „Liberté, égalité, fraternité” a devenit deviza Republicii Franceze, iar din aceasta s-au inspirat multe democrații occidentale mai apoi.
Ca urmare a acestui eveniment, 14 iulie a devenit Ziua Franței sau „Sărbătoarea Federației”, așa cum a fost atunci numită, și a fost sărbătorită pentru primă dată pe 14 iulie 1790, când Franța a devenit, pentru scurtă vreme, monarhie constituțională. Acesta a reprezentat singurul moment dintr-o perioadă de 90 de ani în care căderea Bastiliei a fost aminitită public.
Timp de aproape un secol, ziua de 14 iulie nu a fost luată în seamă. A devenit cu adevărat sărbătoare națională abia în 1880, sub a Treia Republică. La acea vreme, această sărbătoare trebuia să construiască o nouă imagine națională, în jurul simbolului republican. Pe 21 mai 1880, Benjamin Raspail a propus un proiect de lege în urma căruia Republica Franceză urma să adopte ca sărbătoare națională ziua de 14 iulie. Legea, semnată de 64 de deputați, a fost votată în unanimitate de Adunarea Națională pe 8 iunie și de Senat pe 29 iunie, fiind promulgată pe 6 iulie 1880.
În 1880, ministrul de Interne francez s-a asigurat că această zi va fi sărbătorită cu mare fast. O paradă militară a avut loc pe hipodromul Longchamp, unde au fost prezenți 300.000 de spectatori. La paradă a participat și presedintele Jules Grevy. Parada militară, inspirată de parada gărzii federale din 1790, are loc și astăzi de ziua națională.
De-a lungul timpului, în ziua de 14 iulie se formase o tradiție pentru președinții țării să acorde grațieri colective deținutilor din penitenciare. În fiecare an, aproximativ 3.000 de persoane beneficiau de clemența șefilor statului. Tot în această zi, cetățenilor de rând le erau anulate amenzile de parcare. Odată cu venirea la putere a lui Nicolas Sarkozy, în 2007, această tradiție a luat sfârșit, președintele francez refuzând să urmeze exemplul predecesorilor săi.
Sub președinția lui Francois Mitterrand, ziua de 14 iulie 1989 a fost un punct culminant al celebrării a două secole de la Revoluția franceză. Mulți șefi de stat străini au putut atunci să participe la ceremonii, mai ales la „La Marseillaise”, un spectacol de Jean-Paul Goude.
În 1994, soldații germani de la Eurocorps au participat la parada de pe Champs-Elysees, ca un semn de reconciliere. Odată cu alegerea președintelui Jacques Chirac s-a format tradiția ca tinerii din toată Franța și militarii să fie invitați la recepția de la Palatul Elysee, care are loc după paradă. Această sărbătoare cunoaşte an de an un mare succes. La Paris are loc tradiţionala defilare militară pe Champs-Elysées, pregătită în amănunt. De asemenea, seara şi noaptea, oraşul este puternic iluminat şi se aprind artificii multicolore. În 1989 s-a sărbătorit bicentenarul Revoluţiei franceze (200 de ani), la care au asistat personalităţi din întreaga lume.
Deşi steagul tricolor (roşu, alb şi albastru) reprezintă Franţa, personajul feminin Marianne a rămas un simbol al Franţei, al Revoluţiei şi al republicii. Este vorba despre o tânără, care poartă o bonetă frigiană pe cap, iar numele său provine din numele compus Marie-Anne, foarte răspândit în secolul al XVIII-lea. Personajul este reprezentat pe monedele franceze şi pe mărcile poştale, ca un simbol al Republicii.
Şi cocoşul galic este un străvechi simbol al spiritului francez, existând încă din antichitate (gallus, în latină, înseamnă şi gal şi cocoş). A fost reluat în secolul al XVI-lea şi – mai ales – după Revoluţia de la 1789. Cocoşul apare pe o monedă de aur franceză bătută în 1899, este întâlnit chiar şi ca emblemă sportivă pe echipamentul naţionalei Franţei.
