Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost cântat ca urmare a fiecărui conflict care s-a produs în România, cu scopul de a oferi cetățenilor încredere și curaj în momentele cruciale.

În timpul crizei de după lovitura de stat de la 23 august 1944, imnul național a fost cântat în mod spontan de către toți cetățenii și a fost emis pe toate stațiile radio.

În timpul revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte „Deșteaptă-te române!”,

Pe 22 decembrie 1989, în timpul Revoluției Române din 1989, o mulțime de oameni au cântat imnul național, înlăturând frica de moarte și unind forțele poporului român pentru lupta împotriva regimului comunist.

Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, cântăreţ şi autor de manuale de muzică. Imnul național a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol.

A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989.

Când se cântă „Deșteaptă-te române”

De obicei, imnul național este cântat în timpul ceremoniilor organizate cu ocazia sărbătorilor naționale (1 Decembrie, 24 ianuarie, etc)

De asemenea, imnul este cântat în timpul evenimentelor culturale, a olimpiadelor naționale sau la începutul competițiilor sportive.

Cel mai adesea, cetățenii aud și interpretează imnul național în timpul meciurilor, în momentul în care echipa României intră pe teren.

Cum a devenit “Deșteaptă-te, române” imnul României

Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, ”Deşteaptă-te române!” a fost ales imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. Astfel, în forma actuală, Constituţia prevede, prin Articolul 12, că imnul naţional este ”Deşteaptă-te române!”, acesta fiind considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.

Ceremonii cu ocazia Zilei Imnului Național

Vineri, pe 29 iulie 2022, românii vor putea intona imnul național în cadrul diferitelor ceremonii, atât militare, cât și culturale desfășurate în țară.

Potrivit legii nr 99 din 26 mai 1998, „Ziua Imnului Naţional” al României este marcată de către autorităţile publice şi celelalte instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator şi ştiinţific, în spiritul tradiţiilor poporului român, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne”, potrivit cdep.ro.

Vineri, 29 iulie 2022, în București au existat restricții de trafic pentru a face posibilă desfășurarea ceremoniilor organizate cu ocazia „Zilei Imnului Național”.

Imnul Național „Deșteaptă-te române!”

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!