ECDC notează că „variola maimuței nu se răspândește cu ușurință; este nevoie de contact direct cu leziunile de pe piele ale unei persoane infectate, se poate lua și prin aspirarea picăturilor de salivă sau prin strănut, în urma contactului prelungit față în față, prin folosirea unor obiecte contaminate (de exemplu, șervețele, batiste, îmbrăcămintea unei persoane infectate), prin contact sexual.

Probabilitatea de răspândire este mai mare în cazul persoanelor care au mai mulți parteneri sexuali. Deși în cele mai multe cazuri raportate în prezent pacienții au simptome medii, virusul  poate cauza forme severe la persoanele vulnerabile – copii, femei însărcinate, persoane imunodeprimate”. ECDC nu oferă estimări cu privire la rata morbidității.

Tratamentul este simptomatic și se administrează inclusiv pentru infecții bacteriene. Vaccinul împotriva variolei poate fi considerat profilactic în cazul contacților direcți, care riscă să facă forme grave ale bolii. De asemenea, antiviralele reprezintă o opțiune de tratament în cazurile severe.

ECDC recomandă ca statele membre UE și SEE să încerce să identifice rapid și să gestioneze cazurile de infectare cu variola maimuței, dar și să identifice contacții.

Persoanele infectate cu variola maimuței trebuie să rămână izolate până la vindecarea completă, evitând contactul cu persoanele imunodeprimate și cu animalele de companie. Este recomandată abstinența sexuală și evitarea contactului fizic cu alte persoane.

Perioada de incubație pentru variola maimuței este între șase și 13 zile, dar poate varia și între 5 și 21 de zile. Boala durează până la patru săptămâni.

Contacții direcți ai persoanelor infectate trebuie să se monitorizeze timp de 21 de zile după contactul cu o persoană infectată. Nu este recomandat ca aceștia să doneze sânge, organe sau măduvă înainte de a trece cele trei săptămâni de la contactul cu o persoană infectată.

Există riscul răspândirii variolei maimuței de la oameni la animale, arată ECDC.

Cronologia cazurilor

Primul caz de variola maimuței a fost raportat în Marea Britanie în 7 mai, la o persoană care a călătorit din Nigeria. Începând cu 18 mai, mai multe țări UE/SEE au început să raporteze cazuri de variola maimuței:

– Portugalia –  18 mai, primele 14 cazuri, 23 în prezent;

– Spania – 19 mai, primele șapte cazuri confirmate și 23 de cazuri suspecte, în 22 mai – încă șapte cazuri confirmate și 39 de cazuri suspecte;

– Belgia – 19 mai, primul caz raportat la un bărbat cu istoric de călătorie în Lisabona, iar până în 22 mai au fost raportate patru cazuri confirmate;

– Germania – 19 mai – primul caz confirmat, la un bărbat cu istoric de călătorie în Spania și Portugalia, iar în 20 mai – alte două cazuri au fost confirmate;

– Franța – primul caz raportat în 20 mai, la o persoană fără istoric de călătorie, cu alte trei cazuri suspecte;

– Italia – primul caz confirmat în 20 mai, la un bărbat care a avut nevoie de spitalizare și care a călătorit în Spania, în 21 mai, au mai fost confirmate alte două cazuri;

– Suedia – un caz confirmat în 18 mai;

– Olanda –  un caz confirmat, în 20 mai, la un bărbat cu istoric de călătorie în Belgia;

– Austria – în 22 mai, un prim caz confirmat.

În Canada, au fost raportate două cazuri confirmate și 20 de cazuri suspecte, un caz în Boston, SUA, cu istoric de călătorie în Canada și un caz suspect în New York. În 19 mai, Australia a raportat două cazuri confirmate, dintre care unul la un bărbat cu istoric de călătorie în UK. În 20 mai, Israel a raportat un caz confirmat și mai multe cazuri suspecte. În 22 mai, Elveția a raportat un caz confirmat, la o persoană cu istoric de călătorie în Europa.

ECDC atrage atenția, în raportul său, că periodic țările din Africa de Vest și Centrală raportează cazuri de variola maimuței: Camerun a raportat primele cazuri în decembrie 2021, iar în 17 februarie 2022, trei cazuri confirmate, 25 de cazuri suspecte și două decese. Camerunul este țara care raportează constant cazuri de variola maimuței. Republica Centrafricană a raportat, până în 14 martie, șase cazuri de variola maimuței și două decese.

Între 1 ianuarie și 17 aprilie 2022, în Congo au fost raportate 1.152 de cazuri de variola maimuței, 55 de decese (mortalitate de 4,8 la sută).

Nigeria a raportat 46 de cazuri suspecte, din care 15 confirmate, de variola maimuței, între 1 ianuarie și 30 aprilie 2022. Între 2017 și 2022, Nigeria a raportat 241 de cazuri confirmate, la persoane cu vârste cuprinse între opt și 88 de ani, și opt decese.

În natură, cu precădere în Africa, variola maimuței apare la mai multe mamifere, între care veverițe, șobolanul gambian, șobolanii cu dungi, pârși, primate. Boala se transmite la om prin mușcătură sau prin contact direct cu leziunile animalului sau consumându-i carnea.

În 2003, Centrul american pentru Controlul Bolilor (CDC) a raportat 81 de cazuri de infectare cu variola maimuței după contactul cu animale infectate, în special șobolani.