Într-un raport publicat anul trecut de Autoritatea Europeană în domeniul Muncii (European Labour Authority – ELA), realizat pe baza datelor colectate din cele 27 de state membre UE, se arată că, din 12,8 milioane de lucrători casnici (Personal and Household Services – PHS), peste jumătate (6,8 milioane) nu erau înregistraţi în evidenţele autorităţilor locale de muncă. Altfel spus, muncesc „la negru”, scrie businessmagazin.ro.

În România va intra în vigoare, începând de anul viitor, Legea prestatorului casnic (Legea nr. 111/2022) – cadrul legal în baza căruia persoanele fizice pot desfăşura activităţi casnice în schimbul unei remuneraţii acordate sub formă de tichete de activităţi casnice. Între prestator şi beneficiar se stabileşte un raport juridic prin acordul de voinţă al părţilor, fără a avea o formă scrisă, în vederea prestării activităţilor casnice.

Legea stabileşte noţiunea de activitate casnică, modalitatea prin care vor fi plătiţi cei care prestează aceste activităţi, respectiv prin tichete pentru activităţi casnice, mecanismul prin care beneficiarii serviciilor vor achiziţiona tichetele de la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti, de la poştă sau prin intermediul unei platforme electronice.

Prestatorii vor transforma tichetele în bani, în cel mult 12 luni de la data primirii acestora, la agenţii, la poştă sau prin ordin de plată/transfer în contul bancar indicat de către prestator prin platforma electronică, iar impozitele şi contribuţiile datorate de către prestatori vor fi reţinute la momentul preschimbării tichetelor în bani.

Prestatorul casnic nu poate fi un membru al familiei beneficiarului. Valoarea unui tichet de activităţi casnice este de 15 lei, nu este transferabil şi nu poate fi utilizat pentru achiziţia altor bunuri şi servicii.

Legea defineşte activitatea casnică drept activitatea ocazională, necalificată, desfăşurată de un prestator casnic, în legătură cu gospodăria unei familii sau a unei persoane singure, în calitate de beneficiar.