România este una dintre țările cu cele mai multe depozite de deșeuri neconforme din UE. Iar în ceea ce privește gestiunea deșeurilor, înregistrează cea mai mare rată de depozitare a deșeurilor din tot blocul comunitar.
Toate depozitele cu reziduuri industriale toxice sunt rezultatul incompetenței și al corupției autorităților române. Majoritatea fiind rezultatul unor privatizări dezastruoase, al hoției și al dezinteresul aleșior față de sănătatea oamenilor și față de mediu.
Un articol al ziare.com.:
„Tot ce au făcut până acum guvernanții noștri, pentru a rezolva problemele de mediu, au făcut doar forțați de UE. Nici condamnările în justiție sau procedurile de infringement nu au accelarat procesele de ecologizare.
Pentru că, Comisia Europeană a deschis mai multe cazuri de infringement pe probleme de mediu împotriva României.
În 2017,Comisia Europeană a acționat în judecată România la Curtea Europeană de Justiție pentru că autoritățile nu au reușit să închidă 68 de depozite municipale de deșeuri neconforme. Aceste depozite se află în aproprierea unor zone dens populate și reprezintă un risc major pentru sănătatea oamenilor și o sursă de poluare gravă pentru mediu. Toate aceste „gropi” trebuiau închise până la mijlocul lui 2009.
Tot în 2017, a fost deschisă o altă acțiune împotriva României la Curtea de Justiție a UE (CJUE) pentru neîndeplinirea obligației de a revizui și adopta Planul Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD) și programul de prevenire a generării de deșeuri. Autoritățile române trebuiau să revizuiască și să actualizeze acest Plan, cel târziu în 2013.
Însă problema depozitelor de deșeuri neconforme a rămas și, până la momentul actual, România a închis doar 29 dintre cele 68.
Pentru că România nu a închis toate cele 68 de depozite neconforme de deșeuri, în data de 23.02.2022 CJUE a transmis cererea introductivă de instanță având ca obiect procedura de infringement împotriva României privind neexecutarea hotărârii pronunțate de Curte.
Din cele 39 de depozite neconforme, 23 sunt cu deșeuri industriale periculoase care conțin substanțe toxice dăunătoare sănătății și mediului, și ocupă în total o suprafață de 260 de hectare. Majoritatea acestor depozite cu reziduuri toxice provin de la întreprinderi comuniste și privatizate dezastruos de statul român.
Situația actuală este de fapt efectul incompetenței sau al corupției instituțiilor românești. Statul a vândut, de multe ori pe bani puțini, combinate industriale care apoi au fost devalizate și falimentate. În cele mai multe cazuri, nu au existat acorduri de mediu sau acestea au fost ambigue. Noii proprietari au dispărut cu banii, iar în urma lor au lăsat fabrici ruinate și munți de deșeuri toxice.
Intrate în faliment, toate aceste companii nu au mai putu fi trase la răspundere lăsând pe capul statului român ecologizarea costisitoare a depozitelor de deșeuri. Practic a fost lăsată pe capul românilor pentru că toate aceste costuri de ecologizare sunt achitate, până la urmă, din buzunarul contribuabililor.
Județul Bihor deține tristul record de a avea nouă depozite cu deșeuri industriale periculoase. Petrolsub SA, fosta Rafinărie Crișana, deține trei dintre acestea, cu o suprafață toatală de 1,48 hectare.
Rafinăria Petrolsub a fost cumpărată în 1995 de Euro Trading Chemicals, firmă controlată de Virgil Măgureanu (fost șef al SRI).
Rafinăria vindea produsele petroliere sub prețul de producție companiei Euro House 2000 SRL, controlată tot de Virgil Măgureanu. La un moment dat, euro House 2000 nu am mai plătit nimic pentru produsele achiziționate și revândute, iar Petrolsub a intrat în faliment.
Printre acționarii Petrolsub s-a numărat și fostul ministru de interne Vasile Blaga, care a deținut 1,7% din acțiuni. Depozitul cu deșuri rezultat în urma activității rafinăriei a rămas la Ecodiesel SRL, ultimul proprietar al rafinăriei. Firma, care se află în faliment, era deţinută de trei persoane printre care și fostul fotbalist Călin Bălaj (care a deținut mai multe cluburi și discoteci în Oradea, și a fost cercetat pentru fraudă).
Dar preluarea rafinăriei a fost de fapt o ţeapă rafinăria fiind folosită în tranzacţii frauduloase cu produse petroliere, prejudiciind statul cu zeci de milioane lei. Anul trecut, Administraţia Fondului pentru Mediu a preluat, în vederea ecologizării, două depozite de deşeuri industriale poluate istoric, din satul Dolea, depozite care au aparținut de Petrolsub.
Petrol Derna SA a fost deținută de Asociaţia foştilor angajaţi şi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, iar acum este o ruină.
Singura amintire sunt cele două halde, pline cu gudroane acide, rezultate din distilarea petrolului. Depozitele ocupă o suprafață totală de 0,54 hectare și au fost amenajate pe un deal de deasupra satului Derna și prezintă pericol de revărsare.
Cel mai mare depozit de deșeuri industriale periculoase din România se află la marginea Oradei, pe Calea Borșului, pe platforma fostei Societăți Cemtrade SA (fosta ALOR).
Rușii de la Ruskii Aluminium (beneficiarii Cemtrade SA) au lăsat pe capul statului român două depozite cu deșeuri toxice, unul de 72 de hectare, iar celălalt de 34,1. Aici zac, de zeci de ani, patru halde cu peste trei milioane de tone de șlam roșu, deșeuri rezultate din procesul de producție de la Cemtrade, fosta ALOR. Șlamul roșu conține sodă caustică folosită la spălarea bauxitei din care se obținea aluminiul, substanță foarte nocivă care poate provoca afecțiuni grave.
Deși deșeurile depozitate lângă Oradea sunt foarte toxice, responsabilitatea ecologizării haldelor este pasată de ani de zile de către autorități. La fel ca și statul român, care a deţinut ALOR până în anul 2000, nici rușii care l-au cumpărat nu au făcut nimic ca să ecologizeze uriașele depozite de reziduuri toxice, deşi normele europene în domeniu îi obligau să facă acest lucru.
La cumpărarea uzinei orădene, Cemtrade SA a obținut de la Agenția de Mediului un acord privind ecologizarea pe care nu l-a pus în aplicare. Au existat avize care stabileau obligațiile de mediu, dar nu a fost specificat cât din cantitatea totală de deșeuri își asumă rușii să ecologizeze. După ce au fost pasate la mai multe firme, cele două depozite de deșeuri neconforme de pe amplasamentul societății Cemtrade S.A. sunt acum în proprietatea firmelor New Tehnology Effect S.R.L. și Societatea Fibrocim S.R.L., ambele deținute de români.
Tot pe Calea Borșului din Oradea sunt depozitele de deșeuri ale fabricii Sinteza SA.
Fabrica bihoreană are două depozite de 17 hectare pline cu nămoluri cu şlamuri, cianuri, fenoli, metale grele, pesticide şi alţi compuşi halogenaţi. Toate aceste reziduuri foarte nocive au rezultat în urma fabricarii produselor chimice.
În 2006, APM Bihor a interzis fabricii Sinteza să mai depună alte deşeuri şi a cerut întocmirea unui plan de închidere şi ecologizare. Acest plan a fost depus de compania controlată de Tibor Tincău în 2017, dar incomplet. Între timp Tincău a vândut pachetul majoritar și a pasat problema. Din 2021, Sinteza a intrat pe profit, iar noul acționariat promite să rezolve ecologizarea depozitelor de deșeuri după ce se aprobă o procedură simplificată.
SC ARIO SA Bistrița a fost înfiinţată în 1981 având ca obiect de activitate producţia de piese turnate.
Acţionarul majoritar al fabricii a fost SIF Banat Crişana. Ani de zile, managerul ARIO a fost Adrian Mureșan, fost director al Agenției de Protecție a Mediului din județul Bistrița și fost candidat PSD la primărie în 2004. Sub comanda lui, întreprinderea bistrițeană a primit nenumărate amenzi de la Garda de Mediu.
Halda de zgură, care se întinde pe 2,4 hectare, din proprietatea firmei și în care aceasta își depozita deșeurile periculoase a dat de furcă de multe ori autorităților. Iar în 2006 a fost sistată depozitarea deșeurilor aici.
În 2009, ARIO a intrat în insolvență, iar în 2013 în faliment. Depozitul cu deșeuri a fost preluat succesiv de mai multe firme, cu tot cu responsabilităţile de mediu, inclusive de închidere a depozitului de deșeuri industriale periculoase. Dar nu s-a făcut nimic. Ulterior, în urma unei hotărâri judecătoreşti, închiderea depozitului de la ARIO SA a intrat în responsabilitatea Statului.
Rafinăria Venus Oilreg SA din Râmnicu Sărat, județul Buzău, a deversat zeci de ani reziduuri într-un depozit ce se întinde pe o suprafață de 6,2 hectare.
Rafinăria a fost închisă în 2007, după ce a trecut prin insolvenţă. În 2015, Remat Metal Master SRL din București a devenit noul proprietar care a preluat și obligațiile de mediu.
Dar firma bucureșteană nu a mișcat un deget, iar în anul 2017 a avut loc o catastrofă ecologică. Peste 80 de tone de reziduuri petroliere s-au scurs atunci pe terenul fostei rafinării Venus Oilreg.
Haldele Rafinăriei Venus Oilreg
Activitatea de depozitare a fost sistată din anul 2002. Reprezentanții Gărzii de Mediu Buzău au anunțată că închiderea depozitului nu a fost posibilă din cauza unor lacune în legislaţia de mediu.
Depozitul cu deșeuri industrial periculoase de la Rafinăria „Venus Oilreg” este considerat cel mai mare poluator din Județul Buzău.
În județul Mureș, în urma societății Bicapa SA din Târnăveni a rămas un depozit cu deșeuri de 7,5 hectare. Reziduurile, cu conținut mare de crom hexavalent, aruncate de fostul combinat chimic, se infiltrau în pânza freatică după fiecare ploaie. Râul Târnava Mică, pe malul căruia a fost amplasat depozitul de deșeuri, a fost poluat grav de foarte multe ori din cauza acestor infiltrații.
După mai multe tentative de privatizare eșuate, statul român a închis combinatul chimic de la Târnăveni. Privatizarea s-a dovedit a fi imposibilă tocmai din cauza problemelor de mediu care veneau la pachet cu fostul combinat. Adică a celor 2,5 milioane de tone de reziduuri chimice cancerigene, care ocupau la vremea respective 32 de hectare și care pun în pericol apele Târnavei Mici.
Bicapa a fost vândută de lichidator la bucată pentru a recupera din datorii, iar în 2012, rămășițele au fost cumpărate de firma bucureșteană Wastes Ecotech SRL.
Noul proprietar a fost interesat în primul rând de haldele de steril care, prin prelucrare, puteau oferi substanțe chimice valoroase.
Prin cumpărarea combinatului, Wastes Ecotech s-a angajat să efectueze și lucrări de închidere și de ecologizare a celor trei bataluri cu reziduuri chimice. Însă lucrările nu au demarat în ciuda numeroaselor amenzi primite de la Garda de Mediu.
Anul trecut, Agenția de Protecție a Mediului Mureș a anunțat că ecologizarea şlamului din batalurile cu deşeuri chimice care au aparţinut fostului combinat chimic Bicapa din Târnăveni, ar putea începe în circa 10-15 ani, când se preconizează că va fi gata uzina care va exploata o serie de componente ce pot fi valorificate”.
