Renumitul actor francez Alain Delon a murit, au anunțat duminică dimineață cei trei copii ai săi pentru AFP, potrivit europe1.f.

„Alain Fabien, Anouchka și Anthony, împreună cu (câinele său) Loubo, sunt profund întristați să anunțe moartea tatălui lor. El s-a stins din viață în liniște în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi și de familia sa. (…) Familia sa vă roagă să îi respectați intimitatea în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se precizează în comunicatul transmis de familie

Delon a fost unul dintre cei mai apreciați actori ai Franței, sărbătorit până la final, în special la Festivalul de Film de la Cannes 2019.

S-a născut la 8 noiembrie 1935 la Sceaux (Hauts-de-Seine). Copilăria i-a fost afectată de despărțirea părinților și de faptul că a fost plasat în adopție. A fost exmatriculat din foarte multe școli. Luat în grijă de mama sa, care se căsătorise cu un măcelar, a absolvit un curs de măcelărie, ceea ce i-a permis să lucreze în magazinul tatălui său vitreg.

Alain Delon avea 14 ani când a făcut cunoștință cu cinematografia. El a jucat într-un scurtmetraj regizat de tatăl unui prieten. Cu toate acestea, a trebuit să aștepte încă opt ani pentru ca Yves Allégret să îi ofere un rol mic în Quand la femme s’en mêle, în 1957.

La vârsta de 17 ani, Delon s-a înrolat în Marină, după cum a povestit într-un interviu acordat Le Monde în 2018. Detașat la compania de gardă de la arsenalul din Saigon, în Indochina franceză de atunci, a fost expulzat după o confruntare cu justiția militară pentru că a furat un vehicul pentru a face o plimbare.

La întoarcerea sa la Paris, a trăit din slujbe ciudate și, pentru o perioadă, a fost activ în lumea interlopă și rău famată. Într-o seară, actorul Jean-Claude Brialy, pe atunci la modă, a observat acest băiat de o frumusețe perfectă și l-a invitat la Festivalul de Film de la Cannes. Legătura cu cinematografia s-a făcut atunci și nu avea să se mai desfacă niciodată.

În 1960, cineastul italian Luchino Visconti l-a distribuit în Rocco și frații săi – o operă profund realistă din punct de vedere social, despre dificultățile unei familii din mediul rural din sudul Italiei, care încearcă să își croiască un drum în nordul industrial – care a fost recompensată cu marele premiu al juriului la Festivalul de Film de la Veneția.

Doi ani mai târziu, un regizor italian și mai cunoscut, Michelangelo Antonioni, l-a distribuit pe Delon în „Eclipsa” – pentru care a câștigat încă un mare premiu al juriului, de data aceasta la Festivalul de Film de la Cannes.

Imediat după ce și-a câștigat faima în primele sale roluri, Delon a fost curtat de unii dintre cei mai mari autori ai filmului european, care aveau să-l distribuie în unele dintre cele mai venerate opere din istoria cinematografiei.

În 1963, Delon a jucat rolul nepotului iubit și carismatic al Prințului de Salina, Tancredi, în somptuoasa adaptare a lui Visconti a capodoperei„ Leopardul” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa. De această dată, filmul a câștigat Palme d’Or.

În același an, Delon a lucrat pentru prima dată cu actorul Jean Gabin, în filmul „Melodie în subsol”, în care starul în ascensiune și figura consacrată a marelui ecran interpretează un duo de infractori care plănuiește jaful unui cazinou din Cannes. Cunoscut publicului anglofon mai ales pentru interpretările inspectorului Maigret al lui Georges Simenon și având o carieră îndelungată care se întinde până înaintea războiului, Gabin a fost un fel de model pentru Delon.

„Melodie în subsol” s-a bucurat nu numai de aprecierea criticilor, ci și de succes comercial, vânzându-se 3,5 milioane de bilete. Cu toate acestea, când Delon a încercat să se impună pe piața supremă a box office-ului – SUA – cele trei filme ale sale de la Hollywood s-au lovit de eșecuri comerciale, în ciuda faptul că a jucat alături de staruri precum Dean Martin. Nemulțumit de proiectele care i-au fost propuse ulterior, francezul s-a întors în Europa.

La sfârșitul anilor ’80, Delon avea deja în spate o carieră de 30 de ani. În anii ’90 a jucat în mai multe filme comerciale, precum „Întoarcerea lui Casanova”. După mai multe eșecuri – încununate de„ Noapte și Zi”, regizat de filosoful francez Bernard-Henry Lévy – Delon și-a anunțat retragerea din cinematografie în 1997, deși a continuat să accepte roluri ocazionale.

Cu toate acestea, în această perioadă, Delon a fost distins cu unele dintre cele mai prestigioase premii oferite de instituțiile politice și culturale.

În 1991, președintele francez de atunci, François Mitterrand, l-a făcut cavaler al Legiunii de Onoare. Paisprezece ani mai târziu, succesorul lui Mitterrand, Jacques Chirac, l-a ridicat la rangul de comandor pentru „contribuția sa la arta cinematografică mondială”.

În ciuda faptului că a fost un personaj controversat, Delon rămâne un simbol în cercurile artistice, o serie eclectică de figuri proeminente, printre care Sofia Coppola, Quentin Tarantino, Madonna.

De la primul său lungmetraj în 1957, la vârsta de 23 de ani, Delon a jucat în 88 de filme şi şapte filme de televiziune. De asemenea, a regizat 2 lungmetraje, a produs 32 şi a jucat în 7 piese de teatru. A fost protagonistul unor capodopere sau filme cult, printre care „Plein Soleil”, „Rocco et ses frères”, „Le Guépard”, „Mélodie en sous-sol”, „Le Samouraï”, „Borsalino”, „La Piscine” şi „Monsieur Klein”, potrivit g4media.ro.

Alain Delon a adunat roluri, dar nu şi trofee, după cum spun criticii. Lista sa impresionantă de distincţii include „doar” un César, pentru cel mai bun actor în 1985 pentru „Notre histoire” de Bertrand Blier, Ursul de onoare la Festivalul de Film de la Berlin în 1995 şi premiul Festivalului Internaţional de Film de la Locarno în 2012… Până când, în mai 2019, Delon a fost încoronat cu Palme d’or d’honneur la Cannes : un premiu tardiv, dar suprem, pe care starul l-a primit în lacrimi din mâinile fiicei sale Anouchka, profitând de acest ultim omagiu pentru a-şi lua rămas bun de la publicul său.