La întâmpinarea uneia dintre cele mai importante sărbători religioase iudaice, Hanuca 5784, transmit cele mai calde urări de pace și prosperitate conducerii Federației Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic, precum și tuturor membrilor comunităților evreiești din țara noastră.

„Sărbătoarea luminilor” întruchipate de lumânările aprinse care împodobesc brațele menorei în Templul Coral din București, precum și în templele și sinagogile din întreaga lume iudaică, vă aduce împreună, îmbrățișând în solidaritate și speranță sensul profund al celebrării de Hanuca.

Este dramatic că sărbătoarea care în aceste zile îi aduce împreună pe evreii de pretutindeni se desfășoară pe fundalul suferințelor și al pierderilor de vieți omenești într-un război provocat de atacurile teroriste asupra Statului Israel.

Astăzi, luminile menorei se aprind nu doar în memoria victimelor, ci și ca simboluri ale conștiinței noastre care nu-și poate găsi liniștea decât în hotărârea de a face tot posibilul pentru ca astfel de atrocități să nu se mai întâmple niciodată. Istoria ne este, din păcate, marcată de Holocaust, de extremisme, de violență și xenofobie, de totalitarisme și ură, manifestări în fața cărora trebuie cu toții să găsim forța de-a ne opune.

Fie ca sărbătoarea Hanuca 5784 să aline durerile familiilor celor care au căzut victime inocente ale urii și ale violenței și să ne călăuzească spre lumina biruitoare a Umanității, în comuniune și pace.

Hag Hanuka Sameah!

Hanuca, sărbătoarea Luminilor

Hanuca (Hanuka) sau Sărbătoarea Luminilor durează opt zile şi aduce lumina în viețile adulților, dar și daruri pentru copii. Hanuca are dublă semnificaţie, una istorică şi una spirituală, și simbolizează victoria macabeilor asupra seleucizilor şi resacralizarea Templului din Ierusalim.

Evenimentele care au inspirat sărbătoarea de Hanukkah au avut loc într-o perioadă întunecată a istoriei iudaice. În jurul anului 200 î.Hr., Iudeea, cunoscută ca „Pământul lui Israel”, a fost condusă de regele seleucid al Siriei, Antiohie al III-lea, care le-a permis evreilor practicarea religiei iudaice.

După moartea sa, la conducere a venit fiul său, Antiohie al IV-lea, care se pare că nu i-a moştenit bunăvoinţa tatălui său:sursele antice relatează faptul că noul lider seleucid a interzis iudaismul şi le-a impus oamenilor să venereze zeii greci, scrie Historia.ro. În 168 î.Hr., soldaţii săi au invadat Ierusalimul, omorând sute de oameni şi profanând Celui de-Al Doilea Templu Sfânt al oraşului, ridicând un altar închinat lui Zeus şi sacrificând porci în incintă.

Conduşi de un preot numit Mattahias şi cei cinci fii ai săi, un număr mare de evrei s-au răzvrătit împotriva lui Antiohie şi monarhiei seleucide. Când Mattahias a murit în 166 î.Hr., fiul său Iuda, cunoscut ca Iuda Macabeul, a prelua conducerea şi în numai doi ani evreii au învins dominaţia elenă, bazându-se în mare parte pe tactică de gherilă. Rebelii conduşi de Iuda Macabeul au curăţat Cel de-Al Doilea Templu de prezenţa păgână, au reconstruit altarul şi au aprins menora, lumină care era menţinută aprinsă în fiecare noapte, simbol al creaţiei şi cunoaşterii.

Tradiții de Hanuka

Tradiţiile de Hanukkah se învârt în jurul aprinderii celor nouă lumânri ale menorei. La sfârşitul fiecărei din cele opt zile, încă o lumânare se adaugă menorei, cea de-a noua, shamash, este folosită pentru a le aprinde pe celelalte. Evreii spun rugăciuni în timpul acestui ritual şi pun menora la geam, pentru a le aminti şi altora minunea care a inspirat sărbătoarea.

O altă tradiţiei este aceea ca mâncarea să fie prăjită în ulei. Plăcinta de cartofi sau gogoşile umplute sunt unele dintre felurile de mâncare prezente pe fiecare masă de Hanukkah.

De Hanukkah se oferă cadouri. În ultimul secol, în special în America de Nord, sărbătoarea a devenit un fenomen comercial, în special pentru că este în aproprierea sau chiar se suprapune cu Crăciunul.